Mi-a luat ani de zile să mă conving că arhitectura e chemarea mea și să înțeleg de ce mi-am petrecut copilăria desenând mai des castelul decât prințesa și mai degrabă amenajând casa păpușilor decât scufundată în jocuri de rol.
Am început sa lucrez încă din facultate. Am proiectat clădiri cu funcțiuni diverse și am învățat Normative, Am făcut Studii de Fezabilitate, am prezentat propuneri clienților și am deslușit misterul obținerii avizelor și autorizațiilor. De la proiect pentru reabilitarea unei hidrocentrale, la locuințe colective, spital sau școli, am înțeles ca un arhitect învață continuu și ca frumosul rezulta dintr-o lupta grea între proporții, culori, texturi și lumina pe de-o parte și reguli, constrângeri și buget, pe de altă parte.
Câteva lucrări m-au marcat, mi-au arătat cât de mute sunt perspectivele din care trebuie privit orice proiect și m-au adus mai aproape de ceea ce sunt astăzi:
Un Centrul de zi pentru persoane cu dizabilități m-a învățat cum relaționează un nevăzător cu o clădire și cât de important e simțul tactil. În plus, am înțeles că un om în scaun cu rotile, de exemplu, nu vede afară pe o fereastră cu parapet standard, iar un bătrân accidentat în baie nu poate fi ajutat dacă ușa se deschide spre interior.
Centrul de zi de la Ponorâta, proiect sub numele "Educația, alternativă la sărăcie", m-a învățat cum sa modelez un spațiu pentru un client fără preferințe estetice, dar cu multe nevoi, și care merită să simtă căldura unui cămin și îndrumarea unor voluntari care m-au impresionat peste cuvinte. Am înțeles cu adevarat că arhitectura e pentru oameni și se face cu suflet, dincolo de standarde, normative și proporții.
Am aflat cât de importantă e siguranța în exploatare și siguranța la foc, dintr-o extremă. Am proiectat blocuri sociale și am descoperit ca sunt oameni care își duc calul la etajul 4, fac foc în camera de zi sau demontează balustrada metalică pentru un bănuț în plus la fier vechi.
Apoi am proiectat grădinițe și am redescoperit bucuria de a mă juca cu culori și forme. Sistemele educaționale alternative ca Montessori sau Reggio Emilia, mi-au arătat că spațiul e în sine un educator și că ceea ce pun pe hârtie, poate influența felul în care copiii se dezvoltă ca oameni independenți și creativi.
Proiectând spații de birou, am înțeles că spațiul influențează productivitatea și capacitatea de concentrare. Cafenelele, magazinele sau spațiile pentru diverse servicii m-au învățat că mediul construit poate influența comportamentul consumatorului. Am realizat și cât de mari consumatori de energie sunt clădirile.
Mai lipseau câteva piese din puzzle...
Într-o zi, la biroul unde eram angajată, am primit un task urgent: sa fac o planșă cu terasele unei clădiri de birouri din Cluj, în care sa marchez spatiile verzi, materialele cu indice de reflexie solara >78 și materialele cu permeabilitate ridicată. Era prima oară când, în contextul proiectării unei terase, auzeam de alți parametrii decât panta pentru scurgerea apei, termo si hidroizolație.
Intrigată, am cerut mai multe informații. Am primit un manual cu câteva sute de pagini despre certificarea clădirilor verzi pe sistemul internațional LEED (Leadership in Energy and Environmental Design).
Piesele lipsă ale puzzle-ului carierei mele urmau să își găsească locul: sănătatea ocupanților și impactul asupra planetei. Design responsabil pentru o stare de bine este, în câteva cuvinte, ceea ce îmi doresc sa fac, acum că sunt mare.
Nu doar ca nu am mai lăsat cartea jos dar, în următorii 2 ani, conduceam procesul de certificare ca și clădire verde pentru alte 2 clădiri de birouri din Cluj-Napoca și participam la cea mai mare conferință a anului, la nivel mondial, pe tema clădirilor verzi - Greenbuild 2014, în New Orleans, cu bursă de la USGBC (U.S. Green Building Council).
Am absolvit zeci de cursuri de atunci. Abordarea mea a fost mereu pragmatică, iar atunci când a fost nevoie de simulare energetică a unei clădirii, de exemplu, pentru că nu am găsit pe cineva să sa ma ajute, am învățat sa o fac singură. Mi-am completat astfel bagajul de cunoștințe cu noțiuni ce țin de ventilare, climatizare, instalații electrice sau sanitare. Am absolvit și cursul Tehnici de analiză energetică și practici de implementare a clădirilor cu consum de energie aproape zero (nZEB) și am devenit și Proiectant Autorizat de Case Pasive in 2013.
Nu a mai fost cale de întoarcere odată ce am înțeles că petrecem peste 80% din timp în interior iar spațiul ne influențează starea, sănătatea, performanța, somnul, dezvoltarea.
A venit pe lume fetița noastră și a subliniat responsabilitatea în alegerea materialelor. Criteriile: vopsea naturală, fără substanțe toxice, fără formaldehide, cât mai puțin plastic și preferabil doar materiale naturale, sunt cunoscute părinților dar, sunt în aceeași măsura, importante și atunci când amenajăm spatii pentru adulți. Impactul e cu atât mai mare când intra în joc și incurajarea economiei locale și reducerea deșeurilor.
Asa s-a născut Naturalesa și așa am ajuns, într-un final, pe drumul meu. Simt că toate experiențele din ultimii 15 ani m-au adus încet, încet aici. Misiunea mea cu acest blog este să caut abordarea responsabilă pentru toate aspectele ce țin de construirea și amenajarea interioară a unei clădiri și să vă fac părtași ai acestui proces de învățare și descoperire.
Așa cum dacă în larg un vapor își schimbă direcția cu un grad, destinația lui finală va fi cu totul alta, cred și eu ca fiecare alegere, oricât de mică, poate avea un impact semnificativ asupra felului în care locuim, lucrăm sau ne petrecem timpul liber, astăzi și mai ales mâine.
Cu respect, mulțumesc celor cu care împărtășesc aceeași viziune,
Arh. Marina Berdilă
